Ea..

Am o singură prietenă pe care mă pot baza
Căci ştiu că dacă voi cădea ea îmi va ţine perna
Ea e lângă mine atunci când problemele sunt multe
Şi tot ea e singura care are răbdare să mă asculte
Atunci când nervii sunt întinşi şi ura mă încărca
Ea e sacul meu de box căci ştie că asta mă descărcă
Ea a fost mereu lângă mine când restul m-au lăsat
Şi a fost mereu când toţi pe la spate m-aţi acuzat
Ea mi-a fost de fapt în viaţă un fel de înger păzitor
Şi mi-a şters lacrimile atunci când plângeam de dor
Ea mi-a ridicat mereu moralul când era la pământ
Şi mi-a arătat de fiecare dată cine sunt cu adevărat..

Pentru ca doar tu ma intelegi!

♥<3

Mesaj scris printre lacrimi..dar ii pasa cuiva?!

Nu. Nu pot şi nu vreau să uit momentele petrecute cu ea. Sunt amintirilenoastre.. tot ce ne mai leagă..Eu nu pot,dar tu? Poti?Poate uita cineva de martieni? de '7' si '8'? De zilele in care radeam fara un motiv anume , pur si simplu radeam..dar o faceam impreuna... Dar momentele grele, in care una suferea iar cealalta o sprijinea?.. Cand lacrimile curgeau si doar una din noi stia sa le faca sa se opreasca?... Oare se pot uita ? Convorbirile telefonice.. cu zecile de minute.. in care doar vorbeam aiureli..dar erau ale noastre , erau lucruri ce ne bucurau pe moment.. dar.. acum? Ce a mai ramas din ele.. De la ce? Nici macar nu poti sa zici ca a fost o cearta.. doar cateva momente de neintelegere..care te pot face sa pierzi o persoana draga,poate chiar cea mai buna prietena in cazul de fata..oare merita?Pe dracu' logic ca nu.. Si totusi ce s'a intamplat cu noi? Ce e cu indiferenta asta?.. Sa'si faca distanta simtita prezenta? Sau doar sa se afle in mintea noastra, si noua sa ni se para reala..Ce se intampla?... Momente proaste..orgoliu,gelozie,incapatanare.. ??? Multe.. dar, cu ce folos? Pentru a plange , si a nu mai avea acea persoana langa tine?.. Nu are nici un rost, dar uite ca totusi se intampla si lucruri de astea.. si in aceste momente, poate ca regretele sunt prea intarziate, iar lacrimile nu-si mai au rostul.. si totusi , cu ce folos a fost racirea?.. Ca fiecare sa stea intr'un 'colt' suparata,gandindu'se la amintiri... si dorind poate sa dea timpu' inapoi si sa le retraiasca.. Dar.. cica 'o prietenie trece si prin foc'.. Nu se vede asta, de ce cedam momentelor astea? .. Poate isi are rostu' si racirea asta, poate ca astfel ne'am apreciat mai mult,sau poate nu.. Iti mai amintesti?? In aprilie se fac 2 ani...sau sa zic 'se faceau'? Totul va fi dat uitarii? Tot timpu' asta ?.. Sau vor ramane amintiri, care vor ramane intr'un loc din sufletu' mopstru?.. Ce s-a intamplat cu noi?.. Unde's fetele alea 2 care radeau impreuna,plangeau impreuna si indiferent de fapta se iimpacau,se iertau si isi erau tot surori.. Unde e 'cabana de la munte'? Dar 'hotelul de la mare'?.. u disparut si ele? Si martienii?.. Si totu'?.. Ce see intampla cu noi? De ce nu ne revenim? De ce fiecare trebuie sa tina mai mult la prorpiul orgoliu'?.. Cu ce rost?.. Ca sa zici mai tarziu 'As da timpul inapoi si as lasa de la mine' dar atunci nu se mai poate??.. Blogu' e facut ptr mesajul asta.. si totusi ... mesajul asta e scris cu lacrimi in ochi,fie ca , crezi sau nu.. dar.. orice s-ar intampla cu prietenia asta.. ramai tot sora mea, aia de ssuflet cu care am putut vorbi despre orice, care m-a inteles, care m-a indrumat, care m-a sprijinit, care m-a intarit,care m-a ajutat sa vad realitaea, dar totusi sa para frumoasa, care a stiut mereu cum sa procedeze cu mine, care m-a inteles.. Iti sunt recunoscatoare... si voi fi mereu, indiferent de decizia ce o vei lua tu , in privinta noastra... Nu uita, pompierii si martienii vor ramane oricum in sufletele noastre, fie ca vrem sau nu... cel putin din punctul meu de vedere...